Expoziția ”HAI PE MUNTELE GĂINA” va putea fi vizionată în data de 20 iulie 2019, cu începere de la ora 13:00, în centrul comunei Avram Iancu (zona terenului de fotbal), în cadrul manifestărilor dedicate Târgului de fete de pe Muntele Găina, iar în perioada 22 iulie – 15 august 2019, în Municipiul Alba Iulia – Spațiul expozițional urban al Centrului de Cultură ,,Augustin Bena”.
,,HAI PE MUNTELE GĂINA” este și denumirea studiului realizat de Centrul de Cultură ,,Augustin Bena”.
Din vremuri străvechi, miezul verii (ziua de Sântilie – 20 iulie) era marcat în tradiţia ţinuturilor transilvane de un eveniment deosebit, care „mişca satele”, locuitorii din crângurile Apusenilor. Moţi, mocani, crişeni şi zărăndeni urcau, în zvon de tulnice, în Munţii Bihorului, pe platoul „Găina”, unde se ţineau „datul”, „nedeia”, „Târgul de la Găina”.
Această manifestare etno-culturală a fost menţionată prima dată în documente în anul 1816, iar în 1860 învăţătorul Ioanete o descrie în „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”.
Profesoara Elena Pogan din Avram Iancu spunea:
„Muntele Găina are legendele lui, dar are şi legenda legendelor. Locul acesta, aşezat la poalele norilor, sub ocrotirea sfântă a razelor soarelui rostogolite peste chipul muntelui, îşi are povestea lui. Se spune că, în vremea când moţii îşi lucrau băile de aur, o găină cu pene de aur – Vâlva băilor, ieşea din băi şi se aşeza în vârful muntelui, pe cuibul său, în care depunea ouă de aur. Într-o singură zi din an, de Sfântul Ilie, moţii îi vedeau faţa. În ziua aceea, locuitorii ţinutului se adunau pe munte, laolaltă cu fetele şi feciorii, ca pâraiele în matcă, să-şi spună păsurile, iar tinerii să se întâlnească, să se îndrăgească şi să se unescă pe viaţă prin căsătorie, oficiată de nenumărate ori de preoţii prezenţi la „Târgul de fete” de pe Muntele Găina. De aceşti tineri se apropia găina care-şi avea cuibul nevăzut, chiar pe vârful muntelui, unde astăzi sălăşluieşte, întru eternitate, Crucea Iancului, bătea o dată din aripi şi se transforma într-o zână frumoasă, care ţinea în palme un ou de aur. Zâna se apropia de tinerii căsătoriţi şi le oferea oul ca dar, pentru fericire şi viaţă lungă. Oamenii se mirau, se minunau, se rugau şi-i mulţumeau. Apoi, zâna ridica mâinile spre cer, se preschimba în găină, cu aripile deschise peste imensitate şi se făcea nevăzută. Multă vreme, moţii s-au întâlnit pe muntele pe care l-au numit „Găina”, la cunoscutul „Târg de fete”, în frumosul obicei al iubirii şi încrederii. Numai că armonia dintre ei a fost tulburată de nişte ochi nechibzuiţi, care au descoperit cuibul Găinii şi i-au furat ouăle. Găina a făcut gălăgie şi răufăcătorii au rupt-o la fugă. În graba lor, s-au împiedicat şi-au răsturnat coşul cu ouăle de aur, care s-au rostogolit pe panta muntelui, până în râul din sat, care a fost numit „Aurarul”, iar mai târziu, Arieş”.
Legenda Muntelui Găina, relatată încă de la 1888 de neobosiţii cercetători Teofil Frâncu şi George Candrea, spune că „în timpul când şi în munţii Bihariei se lucrau băile (minele de aur), o găină de aur ieşea din băi spre a se aşeza în vârful muntelui, pe cuibul său, în care erau ouăle sale de aur. Vidrenii, atraşi de frumuseţea nemaipomenită a găinei, în mai multe rânduri au încercat s-o prindă, ea însă a fugit în jurul minelor de aur de la Roşia Montană. De atunci, nemaiputându-se găsi aur în băile din acest ţinut, moţii au încetat de a le mai lucra, deoarece găina din poveste era vâlva băilor (zâna) şi ea a dus aurul cu sine, în părţile unde a zburat”.
Pe legendarul platou al „găinei de aur”, „târgul” sau „Datul de la Găina” se organiza în plină vară, după solstiţiu, când „se întorceau vremările”, iar seceta era „tăiată” de ploile lui Sântilie.
La „Datul de la Găina” se adunau tinerii şi gospodarii din cele patru ţinuturi străjuite de platoul legendar, Bihorul, Zarandul, Clujul şi Alba, aducând ţesături alese şi furci „împistrite” (cei de pe Crişul Alb), fluiere acordate şi „bote ghintuite” (moţii de la Câmpeni şi Arieşeni), lână şi tiocuri de răşină (mocanii de pe Arieş), ceramică (olarii din Făget şi Tinca), „cojoace înflorate şi sumane-mbăierate” (meşterii din Beiuş, Vaşcău, din Brad sau din Abrud şi Feneş), fructe de pădure şi plante medicinale (de la Poienile de Jos), scoarţă de stejar, pentru argăsitul pieilor (de pe Crişul Pietros) şi răşină de la Buru.
Toate acestea deveneau obiecte de schimb sau daruri între tinerii care se cunoşteau aici sau se reîntâlneau an de an, exprimându-şi bucuria în joc şi descântece, laolaltă, moţi şi mocani, crişeni şi zărăndeni, în aceeaşi simţire şi trăire a apartenenţei comune, de neam, cultură, tradiţie.
Scriitorul Ioan Slavici, bun cunoscător al etnografiei carpatice şi colaborator la elaborarea unei monografii a popoarelor din Imperiul Austro-Ungar, releva legătura târgului de la Găina cu păstoritul montan, afirmând însă că acolo sus „se făceau logodne şi mai ales ale tinerilor înţeleşi încă dinainte de a se urca pe munte”.
În cadrul marii sărbători a muncii, a soarelui şi a luminii era firesc să se sărbătorească şi legăturile noi, sociale între familii şi neamuri. Iar „târgul”, „datul” în semantica graiului Apusenilor, nu însemna vânzare-cumpărare de fete, ci „tocmeala”, „credinţarea”, „logodna”, convenţie premaritală de comuniune spirituală.
Astăzi, Târgul de fete de la Găina s-a transformat într-o mare sărbătoare folclorică, cunoscuta nedeie „Târgul de fete” fiind vizitată de un mare număr de turişti atraşi de cântecele şi dansurile cu specific local, de parada costumului popular diferenţiat după satele participante şi de târgul meşterilor populari.
An de an, aici îşi dau întâlnire, într-o amplă manifestare a frumosului, soli ai artei din judeţele Alba, Arad, Bihor, Cluj şi Hunedoara.
Post-ul ”HAI PE MUNTELE GĂINA” – Expoziție de artă fotografică semnată Vasile Sârb și cursanții Școlii de arte și meșteșuguri din cadrul Centrului de Cultură ,,Augustin Bena”. apare prima dată în Ziarul Apulum.
Source: Stiri Alba
