ÎN VÂLTOAREA VIEȚII…..
aceasta este denumirea studiului realizat asupra instalațiilor hidraulice tradiționale de pe Valea Sebeșului, precum și a expoziției de artă fotografică amplasată în spațiul expozițional urban al Centrului de Cultură ,,Augustin Bena” Bena din Alba Iulia în perioada 12 – 31 mai 2019.
Foto: Vasile Sârb
Informatori cercetare etnografică: Mircea Avram, Marcela Avram, Vasile Duvlea
Corectură: prof. Monica Grosu
Personaje în ședința foto: Lomănar Maria, Vasile Duvlea, Marcela Avram
Un proiect de cercetare etnografică Marca Centrul de Cultură ,,Augustin Bena”
INDUSTRIE POPULARĂ
Una din marile realizǎri, care au contribuit la dezvoltarea umanitaţii, a fost folosirea resurselor naturale şi conceperea unor instalaţii tehnologice, bazate şi puse în mişcare de forţa naturii, apa, vântul etc., în vederea realizǎrii unor lucrǎri în gospodǎrie sau la scară industrialǎ, necesare traiului de zi cu zi.
În aceast studiu vom descrie modul de funcţionare al instalaţiilor hidraulice tradiţionale ,,vâltoarea” şi ,,piua” (chiua).
Cuvântul piva vine din latinǎ, pilla, şi este denumirea unei instalaţii sau maşini folosite la pâslirea ţesǎturilor de lânǎ prin frecarea şi presarea lor între doi cilindri rotitori şi prin lovirea lor cu ciocane de lemn, într-un mediu cald şi umed.
DESCRIEREA VÂLTORII
Vâltoarea este o instalaţie simplǎ de spǎlat rufe sau ţesǎturi mari, folosindu-se viteza naturalǎ a apei, captate şi dirijate printr-un jgheab de lemn, într-o cuvă de formǎ tronconicǎ cu baza micǎ în jos. Cuva este fǎcutǎ din scânduri (lǎturoi), între care este lǎsatǎ o micǎ distanţǎ, pentru ca apa sǎ poatǎ ieşi. Viteza apei care intrǎ tangenţial în cuvǎ formeazǎ un vârtej puternic care are puterea necesarǎ pentru a învârti ţesǎturile mari, astfel realizându-se spǎlarea prin frecarea de pereţii cuvei şi a ţesǎturilor între ele, fǎrǎ a se adǎuga detergenţi sau sǎpun. Apa scursǎ din cuvǎ revine în albia râului în aval de vâltoare.
De obicei, aceste douǎ instalaţii tehnice populare, piua şi vâltoarea, funcţioneazǎ împreunǎ, de aceea pot fi alimentate de la aceeaşi sursǎ de apǎ, Sunt situaţii când pe lângǎ acestea mai funcţioneazǎ şi alte tipuri de maşinǎrii bazate pe forţa apei, mori de mǎcinat, prese de ulei, joagǎre pentru debitarea materialului lemnos. Toate acestea depind de debitul apei existent şi de capacitatea proprietarului de organizare.
DESCRIEREA TEHNICĂ A INSTALAȚIEI PIUA
Instalaţia este compusǎ dintr-o clǎdire de formǎ patratǎ sau dreptunghiularǎ, construitǎ din bârne de lemn sau piatrǎ, după caz. Clădirea este compusă din una sau mai multe încǎperi aşezate pe o fundaţie din piatrǎ, acoperitǎ cu şisǎ (şindrilǎ) din lemn de brad de formǎ piramidalǎ (4 ape) sau în douǎ planuri (douǎ ape cu fundurile drepte), specific arhitecturii gospodǎriilor de la munte.
În încǎperea principalǎ din interiorul construcţiei se aflǎ montatǎ instalaţia de bǎtut ţesǎturile din lânǎ, unde se desfǎşoarǎ unul din procedeele tehnologice la care sunt supuse ţesǎturile. Pe lângǎ aceastǎ încǎpere mai sunt şi alte încǎperi, precum camera în care stau cei care lucreazǎ permanent sau chiar proprietarul piuei, dar pot fi şi alte magazii pentru unelte de întreţinere etc. Apa râului vǎii este direcţionatǎ printr-un canal (iaz) fǎcut manual de cǎtre oameni, în funcţie de nevoia debitului de care instalaţiile au nevoie. Intrarea apei în instalaţia propriu-zisǎ este stǎvilitǎ şi direcţionatǎ cu ajutorul unor porţi (stǎvilare) care se deschid manual, astfel apa poate cǎdea unde doreşte muncitorul de la piuǎ, spre una sau mai multe instalaţii în acelaşi timp, existând posibilitatea ca apa sǎ fie lǎsatǎ sǎ curgǎ fǎrǎ sǎ acţioneze nimic atunci când nu este curatǎ din cauza ploilor sau a topirii zǎpezilor.
Instalaţia cu ciocane pentru bǎtut ţesǎturile este acţionatǎ din afara construcţiei de o roatǎ mare din lemn cu paleţi, care este montatǎ la capǎtul unui ax din lemn care face legǎtura între roatǎ şi instalaţia cu ciocane aflatǎ în celǎlalt capǎt al axului, în interiorul clǎdirii. Roata cu paleţi este construitǎ din lemn şi are un diametru de 2-3 m, calculat în funcţie de forţa de care este nevoie, ţinând cont de câte instalaţii trebuie sǎ se punǎ în mişcare. Poziţia roţii este amplasatǎ la 3-4 m sub nivelul iazului, în aşa fel încât apa sǎ cadǎ pe roatǎ prin jgheaburi înclinate la aprox. 450. Jgheaburile prin care coboarǎ apa sunt fǎcute din scânduri (aşezate) înclinate şi în unele situaţii, conice, în partea de sus mai late, ca apa sǎ intre multǎ şi uşor, iar în partea de jos mai înguste, astfel apa cǎzând prin acest jgheab dezvoltǎ o forţǎ foarte mare. Apa din iaz poate cǎdea prin jgheaburi, lovind roata în partea de jos (sub roatǎ) și provocându-i o rotire de la stânga spre dreapta (ȋnainte), sau varianta când apa poate fi direcţionatǎ prin jgheaburi orizontale, puţin înclinate, lovind roata în partea de sus (deasupra), astfel roata îşi capǎtǎ o rotire de la dreapta la stânga (înapoi). Instalaţia cu ciocane este aşezatǎ la celǎlalt capǎt al axului principal (poziţionate deasupra axului). Ciocanele sunt triunghiuri din lemn cioplite perfect în 4 laturi, de formǎ patratǎ, lungi de 1,5 – 2 m, cu laturile de 0,20 – 0,30 cm cu aproximație, aşezate în poziţia înclinată 500 aproximativ, pe un suport din lemn. În axul principal sunt încastrate nişte bucǎţi din lemn numite came, puse în aşa fel, ca prin rotirea axului, acele came sǎ ridice unul câte unul, ciocanele. La o înǎlţime de 50 – 60 cm cu aproximație, ciocanele cad, lovind cu greutatea lor ţesǎturile puse într-un locaş tot din lemn, aşezat sub ciocane. Datoritǎ lovirii ciocanelor, unul câte unul, în mişcarea de du-te-vino, în sus şi în jos, în cuva pivei se formeazǎ o mişcare de rotaţie constantǎ a hainelor sau a pânzelor, astfel prin aceastǎ rotire şi lovire a ţesǎturii o perioadǎ de timp, se produce procesul de împâslire şi transformare a lui într-o stofǎ de lucru. În timp ce ţesǎturile se rotesc şi sunt lovite, muncitorul toarnǎ apǎ rece şi caldǎ în cuvǎ, acest procedeu dureazǎ aproximativ o oră şi jumătate, dupǎ care, ciocanele se blocheazǎ ridicate şi ţesǎturile se scot, se aşeazǎ pe un sul din lemn şi sunt transportate de douǎ persoane în vâltoare, unde are loc procesul de spǎlare şi limpezire a pânzelor, straielor etc. Dupǎ ce materialul trece prin piuǎ, acesta este introdus în vâltoare, acest procedeu este necesar în vederea limpezirii şi spălării pânzei o perioadǎ de aproximativ o oră, apoi cu un cârlig din lemn materialele sunt trase din apǎ, puse pe acelaşi sul şi duse la uscat pe culmile amenajate special pentru uscarea lor. Culmile de uscare sunt fǎcute din lemn, pari înfipţi în pǎmânt la o distanţǎ de câţiva metri unul de altul, iar în capul lor sunt bǎtute prǎjini orizontal poziţionate, pe care se aşeazǎ ţesǎturile pânǎ când proprietarii lor vor veni sǎ le ia. Plata pentru aceastǎ lucrare se făcea în bani.
De obicei vâltorile erau folosite mai mult primǎvara, înaintea sǎrbǎtorilor de Paşte, când localnicii fǎceau curǎţenia generalǎ şi aveau un numǎr mare de ţoluri, straie de pat, pǎretare, lepedee etc., care erau aduse de la depǎrtare, puse pe mǎgar, pe cai de povarǎ sau cu cǎruţele.
În cazul în care erau mai aproape, oamenii foloseau cǎrucioare trase cu mâna. Ȋn jurul acestor instalaţii tehnice populare, unde se perindau permanent oameni din diferite zone, mai apropiate sau mai îndepǎrtate, era o adevǎratǎ viaţǎ socialǎ, bazatǎ pe poveşti de tot felul, bârfe, certuri, se formau legǎturi de dragoste între tineri şi nu numai. Pentru a pǎstra aceste îndeletniciri şi pentru a putea deţine o astfel de istalaţie nu era un lucru uşor, deoarece era o sursǎ de venit, aceste mici industrii populare erau atent monitorizate de autoritǎţile vremurilor pentru a pune taxe şi impozite administrative. Pe lungimea iazului amenajat manual puteau funcţiona mai multe piue, vâltori, mori etc., în cazul în care apa era suficientǎ şi proprietarii se înţelegeau între ei.
Ȋn acest studiu prezentǎm istoria ultimei piue funcţionale de pe Valea Sebeşului, situată în comuna Şugag, satul Dobra, str. Salcâmilor, aflată în proprietatea domnului Mircea Avram.
Avram Victor, împreunǎ cu mai mulţi proprietari de terenuri din apropierea Râului Dobra, au format un iaz pentru aducerea apei spre instalaţiile hidraulice care urmau sǎ se construiascǎ. Ȋn urmǎtoarea perioadǎ s-au construit 6 piue cu vâltori şi 2 mori pe acelaşi iaz. Avram Victor a construit între anii 1916 – 1918 vâltoarea, împreunǎ cu familia şi cu muncitori zilieri plǎtiţi de el. Apoi, în anul 1931 mai construieşte o piuǎ şi o presǎ de ulei unde se storcea (presa) jir, nuci, floarea soarelui, sâmburi de bostan (dovleac) etc. Ȋn anul 1953 se construieşte şi un gater acţionat de forţa apei, dotat cu roţi cu cupe şi paleţi, folosit pentru debitarea materialului lemnos necesar la diverse construcţii. Aceste instalaţii, în perioada comunistǎ au funcţionat sub o atentǎ observaţie a autoritǎţilor, presa de ulei fiind închisǎ în anul 1960. Gaterul a mai funcţionat pânǎ în anul 1980, fiind atent monitorizat, punându-se sigiliul pe instalaţie şi desfǎcut doar la cererea proprietarului şi cu acordul autorităților.
Post-ul Expoziție de artă fotografică organizată de Centrul de Cultură ,,Augustin Bena” Alba apare prima dată în Ziarul Apulum.
Source: Stiri Alba
