17 ianuarie: Toți creștinii îl sărbătoresc pe Sfântul Antonie cel Mare

Sfântul Anton sau Antonie cel Mare este prăznuit de toți creștinii (greco-catolici, romano-catolici, ortodocși) în fiecare an în ziua de 17 ianuarie.

Numit și Marele Anton sau Antonie Egipteanul, acesta este considerat sfântul care îi scapă pe cei credincioși de farmece și blesteme.

Sfântul Anton – istoricul sărbătorii Sfântul Anton a trăit în secolul al III-lea şi începutul secolului al IV-lea. Este socotit a fi întemeietorul vieţii monahale şi este probabil cel mai reprezentativ ascet pentru duhul vieţii călugăreşti. Născut în satul Coma din Egiptul de Mijloc, în anul 251, acest mare luminator al credinţei a fost fiul unor ţărani creştini înstăriţi.

În acest mediu a deprins calea credinţei. Pe când Antonie avea 20 de ani, după moartea părinţilor săi, întrebându-se despre drumul sau în viaţă, fericitul a auzit în biserică cuvintele lui Hristos: „Dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; după aceea, vino şi urmează-Mi” (Matei 19, 21). Antonie, punând aceste cuvinte în inima sa, şi-a împărţit averea la săraci, şi-a încredinţat sora unei comunităţi de fecioare şi s-a retras în singurătate.

După ce s-a retras o perioadă într-o colibă de lângă satul natal, sub povăţuirea unui ascet mai bătrân, Antonie s-a mutat într-un mormânt idolesc; apoi, pe când avea 35 de ani, Sfântul Antonie s-a mutat într-un loc numit Pispir, la marginea deşertului.

Aici a locuit sfântul timp de 20 de ani, până când ucenicii săi l-au silit să părăsească acest loc, Antonie fiind aproape mort din cauza atacurilor diavoleşti.

Acum Antonie devine deja părintele duhovnicesc al multor călugări din diversele comunităţi monastice din pustia egipteană, cele mai vestite fiind cele din Nitria şi Sketis.

După ce în anul 310 face o călătorie la Alexandria pentru îmbărbătarea creştinilor prigoniţi din cauza persecuţiei lui Maximin, Antonie se stabileşte în 312 în adâncul deşertului, pe muntele Kolzim. Aici a rămas până la sfârşitul vieţii, împreună cu doi ucenici, nemaipărăsindu-şi locul decât pentru a-şi vizita discipolii şi pentru a doua sa călătorie la Alexandria, în sprijinul Sfântului Atanasie cel Mare, persecutat de arianişti.

Sfântul Anton a trecut la cele veşnice în anul 356 d. Ch. în deşertul de pe malul drept al Nilului.

Înainte de a muri, Sfântul Anton le-a lăsat ucenicilor săi un testament prin care le cerea să fie îngropat într-un loc secret, acolo unde să nu îl descopere nimeni. Aceștia i-au respectat dorința Sfântului și i-au îngropat trupul astfel încât, secole întregi, nimeni nu l-a descoperit.

Mai târziu, în urma cercetărilor făcute pentru restaurarea Mănăstirii Sfântului Anton din Egipt, constructorii au spus că mormântul cu moaștele Sfântului ar putea fi sub Sfânta Masă a bisericii centrale a mănăstirii.

De Sfântul Antonie cel Mare nu se mănâncă dulce; nu se spală haine și nu se calcă; pentru spor și sănătate, este bine să se facă pachete și să se ofere oamenilor nevoiași.

În limba greacă, numele Anton înseamnă „floare”.

În această zi le putem spune La Mulți Ani celor care poartă numele Anton, Antonia, cu derivatele: Antoniu, Antonie, Antoaneta, Antoanela, Toni, Neti, Nela, Andone, Donciu, Antonio, Antonescu etc.

Citește și:

The post 17 ianuarie: Toți creștinii îl sărbătoresc pe Sfântul Antonie cel Mare appeared first on albapesurse.

Stirile Hit FM